De fiecare data cand sunt nevoit sa trimit sau sa primesc ceva prin intermediul faimoasei institutii de stat Posta Romana, ma simt ca si cum as intra intr-un portal care ma duce in timp cu minim 25 de ani. De cand zaresc geamurile sediilor observ stilul anilor de dinainte sa ma nasc eu si mi se pare interesant, dar ma bucur enorm ca nu m-am nascut in perioada aia :)
Astazi am fost la OP 6 din Bucuresti si am fost uimit cand am intrat acolo. Erau 50 de persoane la coada si doar 5 scaune…
Aveam un aviz postal pentru un colet international. Aici esti nevoit sa te duci in dreptul unei usi si sa bati la un mic “geam de lemn“. Stiu ca suna ciudat, dar asa trebuie sa faci (vezi poza).
Dupa aceea, trebuie sa iti gasesti loc pe undeva si sa astepti sa fii strigat. Nu au cum sa puna un panou de afisare pentru ca strica stilul arhitectural comunist. Nici macar praful nu se sterge pentru a se pastra intact aspectul original al anilor 1900.
Persoanele care te striga se afla in spatele unei usi metalice care a prins sigur al doilea razboi mondial.
Sediul in sine este imens. Ocupa tot parterul unui bloc cu 2 scari, dar in mare este gol si prafuit.
Este foarte dezamagitor si abia astept sa se privatizeze. 2 lei dai, dar nici macar atat nu face….
Desigur, pentru unii, o calatorie in timp este nepretuita.
Adresa ta de email va fi in siguranta.
Pai stai sa vezi ca mai demult nu te striga nimeni, trebuia sa stai in picioare la o coada ca se serpuia prin incaperea aia… uneori 40, 60 sau 100 de minute in sir pana cand iti venea randul.